Interpretarea și actorul: tradiția marilor actori in România și Italia
Conferință susținută de prof. Armando Rotondi
(Associate Professor in “Performance Theory”, Institute of the Arts Barcelona)
27 noiembrie 2020, ora 18.00, cu traducere consecutivă din italiană în limba română
Live streaming pe pagina Facebook a Institutului Italian de Cultură din București
În cadrul relațiilor în domeniul teatrului dintre țările europene în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, sunt de mare interes legăturile dintre România și Italia în ceea ce privește tradiția personalității “Marelui actor”. Expresia de “Mare Actor” este atribuită – în Italia, dar și în alte țări – acelui actor sau acelei actrițe care se afirmă ca personalități dominante, interpretând atât clasici, cât și drame din noua literatură străină, care mulează complet literatura dramatică pe structura, talentul și personalitatea lor. Exemple de “mari actori” sunt Ermete Zacconi și Ermete Novelli, o “mare actriță” este, desigur, Eleonora Duse, așa cum este, în Franța, Sarah Bernhardt.
Tradiția națională în teatrul românesc are o istorie foarte complexă și trece printr-un moment de cotitură chiar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Datorează mult influenței teatrului italian și turneelor “Marilor actori” la București și în principalele orașe ale României. Profesorul Rotondi va analiza aceste strânse legături dintre Italia și România ca un prim element din istoria relațiilor dintre cele două țări în domeniul teatrului.
Armando Rotondi este Associate Professor in Performance theory și președinte al cursului de licență în teatru la Institute of the Arts Barcelona – Liverpool John Moores University. A primit abilitarea științifică națională ca profesor universitar de gradul I / profesor de teatru. A desfășurat activități de visiting researcher la Universitatea din București și la Institutul Cultural Român. A predat la universitățile din Napoli “L’Orientale” și “Federico II”, la Universitatea din Verona și la Nicolaus Copernicus University din Torun (Polonia). Ca visiting researcher a lucrat la Comenius University di Bratislava (Slovacia). Este curatorul secției “Theatre and Adaptation” pentru The Theatre Times (New York), co-președinte al revistei academice “Mise en Abyme” și se numără printre liderii proiectului “Make a Move”, finanțat prin programul Europa Creativa. Ca jurnalist, este trimis de mai mulți ani la Transilvania Film Festival din Cluj-Napoca. A participat la peste patruzeci de conferințe internaționale și a publicat mai bine de patruzeci de articole științifice și eseuri apărute în volume. Printre monografiile lui se numără: Roberto Bracco și “–ismele” vremurilor sale (2010), Eduardo De Filippo între adaptări și traduceri în lumea anglofonă (2012), “Numele trandafirului” la teatru. Aspecte scenico-literare în “Numele Trandafirului” de la Umberto Eco la Grigore Gonța (2015). Ultimul său volum de cercetare este România lui Ceauşescu între farsă și tragedie. Sentimentul tragic al istoriei (Mimesis Edizioni, 2020). Este autorul textului teatral Acuzația. Procesul și moartea cuplului Ceauşescu. 5 voci pentru un autor, publicat în 2020 de ProgettoCultura. A dedicat teatrului românesc mai multe studii prezentate în cadrul unor conferințe internaționale; pe această temă colaborează constant cu catedra de italienistică a Universității din Craiova și este membru în comitetul științific al UArtPress, editura Universității de Artă din Târgu Mureș și a revistei sale de studii performative “Symbolon”.