Expoziție “8 ½ de Federico Fellini în fotografiile inedite ale lui Paul Ronald”
Cu ocazia centenarului nașterii lui Federico Fellini (1920-1993) și a celei de-a treia ediții a evenimentului “Fare Cinema” (15-21 iunie 2020), Institutul Italian de Cultură din București are plăcerea de a vă prezenta alăturat, în versiune online, o selecție de fotografii din expoziția ce ar fi trebuit să fie găzduită efectiv în sală. Inițiativa a fost posibilă grație colaborării domnului Antonio Maraldi, directorul Centrului de Cinematografie Città di Cesena și a Regiunii Emilia-Romagna.
Expoziția cuprinde fotografii rămase inedite timp de decenii, realizate pe platourile de filmare ale filmului lui Fellini 8 ½ de către Paul Ronald, fotograful de scenă oficial al filmului. Din cele peste 2.200 de negative și din cele 250 diapozitive color, donate curatorului chiar de fotograf, a luat naștere această expoziție, împărțită în următoarele secțiuni: 1) Federico Fellini (Fellini, singur sau însoțit, în centrul scenei); 2) Marcello Mastroianni (portrete ale protagonistului filmului, pe platoul de filmare și/sau în pauză); 3) platoul de filmare (scene în mișcare și cu multe personaje); 4) Federico & Marcello (regizorul și protagonistul, fotografiați în timp ce tac sau discută amabil); 5) Album color (portrete color ale actrițelor implicate și câteva cadre splendide cu Mastroianni); 6) Trupa, oaspeții și aparițiile (membrii echipei – cu sau fără Fellini -, oaspeții în vizită pe platoul de filmare, apariții și figuranți).
FEDERICO FELLINI
Fellini s-a născut la Rimini, în data de 20 ianuarie 1920, fiind fiul Urbano (din Emilia-Romagna) și al Idei Barbiani (din Roma). După absolvirea liceului clasic, se mută la Roma în 1939, oficial cu intenția de a studia dreptul. În schimb, frecventează lumea teatrului de revistă (genul avanspettacolo) și a radioului, începe să scrie scenarii si gag-uri. În 1943 o întâlnește pe tânăra actriță Giulietta Masina cu care se va căsători la finalul aceluiași an și care-i va rămâne alături toată viața. Ca scenarist, colaborează, printre alții, cu Roberto Rossellini (Roma città aperta și Paisà), Pietro Germi și Alberto Lattuada. Împreună cu ultimul, regizează Luci del varietà (1950). În 1952 realizează singur Lo sceicco bianco, urmat de I vitelloni (1953), cu care câștigă Leul de Argint la festivalul de la Veneția. Anul următor, cu La strada, câștigă Oscarul pentru cel mai bun film străin. În 1957 câștigă al doilea Oscar cu Le notti di Cabiria. Cu La dolce vita (1959), Palme d’or la Cannes, obține un succes internațional, iar numele său devine cunoscut în întreaga lume. În 1963 apare 8½, poate cel mai înalt moment din arta felliniană, câștigător a premiului Oscar pentru cel mai bun film străin și pentru costume. Vor urma, între altele, Fellini-Satyricon (1969), Roma (1972), Il Casanova (1976), Prova d’orchestra (1979), La città delle donne (1980), E la nave va (1983), Ginger e Fred (1986). Amarcord, din 1973, o amintire afectuoasă și ironică a orașului Rimini în adolescența sa, îi aduce cel de-al patrulea Oscar. Ultimul său film, La voce della luna, este din 1990. În primăvara anului 1993 Fellini primește Oscarul pentru întreaga carieră. Se stinge la Roma, la 31 octombrie, în același an, provocând un doliu imens în întreaga lume.
PAUL RONALD
Paul Pellet Ronald s-a născut la Hyères, în sudul Franței, la 17 octombrie 1924, într-o familie de mici comercianți. În timpul războiului se mută la Nisa, unde îl cunoaște pe fotograful G.R. Aldo (ulterior un important director de imagine), care îl inițiază în profesia de fotograf de scenă, luându-l ca asistent la turnarea filmului La bella e la bestia (1946) de Jean Cocteau. Anul următor, tot grație lui Aldo, îl regăsim ca fotograf și consultant la realizarea peliculei La terra trema (1948) de Luchino Visconti, căreia îi urmează Il cielo sulla palude de Augusto Genina. Ronald decide atunci să se stabilească definitiv în Italia, împreună cu soția Huguette. Se afirmă ca unul dintre cei mai apreciați fotografi de scenă din cinematografia italiană, colaborează de-a lungul carierei cu aproape toți marii regizori la realizarea a circa o sută de filme. Documentează toate operele lui Visconti până la Il lavoro, episod din Boccaccio ’70 (pentru Bellissima este parțial și director de imagine). Colaborează, între alții, cu Fellini (Le tentazioni del dottor Antonio di Boccaccio ’70, 8 ½), Risi (Fantasma d’amore, Primo amore, Sono fotogenico, Caro papà) și Scola (C’eravamo tanto amati, La terrazza, Passione d’amore, Il mondo nuovo, Maccheroni). Nu lipsesc nici participările la turnarea unor filme străine: Beat the Devil și The Bible di Huston, Avanti! de Wilder, Popeye de Altman. După moartea soției Huguette (1993), Ronald se întoarce în Franța, lângă Wassy, în Haute Marne, până în 2012, când, urmare înrăutățirii stării sale de sănătate, se mută la sora sa, lângă Gad, în sudul Franței, unde moare la 13 ianuarie 2015.
Curatorul expoziției: dl. Antonio Maraldi. Toate fotografiile sunt proprietatea domnului Antonio Maraldi.
© photo Paul Ronald-Collezione Maraldi
Prenotazione non più disponibile