Institutul Italian de Cultură are plăcerea de a vă invita
joi, 20 februarie 2020, la ora 17.30
în Aleea Alexandru 41, București,
la vernisajul expoziției de pictură
LOCURILE MEMORIEI
de Ludovico Maria Fusco
Prezentare de dr. Agostino Bossi, profesor de Arhitectură de Interior și Amenajare
Ludovico Maria Fusco (Castelnovo ne’ Monti, RE, 1946) este profesor de Compoziție Arhitectonică la Napoli în cadrul Departamentului de Arhitectură al Universității Federico II și la Școala de Specializare în Proiectare Urbană din cadrul aceleiași Universități. Visiting professor la numeroase facultăți: Montevideo (Uruguay), D.F. (México), Aguascalientes și Ciudad Juárez (México), Madrid (Spania), București (România). A promovat și organizat, la Facultatea de Arhitectură din Napoli și în alte sedii, seminare internaționale de proiectare în calitate de profesor sau de membru al consiliului științific. Printre altele, a expus proiecte și desene la cea de-a XV-a și la cea de-a XVII-a Trienală de la Milano în 1973 și 1987; la Bienala de Arhitectură de la Veneția în 1982 și 1991; la Napoli, la CLEAN, în 1992; la Posadas, Misiones (Argentina) în 1993, la Napoli, la Institutul Francez LEGRENOBLE, în 2006. A scris cărți, eseuri și articole în reviste de specialitate. Din 1995, redescoperindu-și pasiunea din tinerețe pentru pictură, a alăturat activității didactice și meseriei de arhitect activități legate de pictură și a participat la numeroase expoziții colective, prezentând, de asemenea, și expoziții personale. Cataloagele expozițiilor sale fac parte din colecția de publicații de artă contemporană a Bibliotecii Thomas J. Watson de la Metropolitan Museum of Art din New York.
Ludovico Fusco obișnuiește să spună că, uneori, o schiță în creion, un desen alb-negru sau chiar o pictură mică în acuarelă ne fac să înțelegem lumea înconjurătoare, ceea ce nu reușește aproape niciodată să facă o fotografie, fiindcă redă prea mult din realitate. Această mică notă prețioasă îl însoțește în fiecare tur, plimbare sau călătorie, iar apoi, în liniștea biroului său, constituie începutul, primul moment, asupra căruia stăruie, îl rememorează și retrăiește emoțiile care, încet, încet, capătă formă în memorie și care, doar atunci transmit exigența, nevoia de a traduce acele sentimente în operele sale. Pentru că, citându-l, “frumusețea locurilor nu aparține nimănui, ci doar locului din amintire”. (Agostino Bossi, profesor de Arhitectură de Interior și Amenajare)
Picturile lui nu sunt o simplă descriere naturalistă: sunt pătrunse de o calitate stranie și misterioasă ce pare să oscileze dintr-o parte în alta a suprafeței lăsând să se întrevadă sentimentul frumuseții și, în același timp, al caracterului tranzitoriu al lucrurilor. […] Ideea unui timp dilatat în care prezentul și trecutul coexistă într-o armonie secretă, opusă freneziei ritmurilor vitale cotidiene, este elementul stilistic ce caracterizează creația sa artistică și rămâne oricum principala cheie de interpretare. (Antonella Basilico, profesor de istoria artei contemporane)
intrarea liberă